30 decembrie 2020
29 decembrie 2020
28 decembrie 2020
Legendele de la Trei Ierarhi - XII-2020
Mãnãstirea Trei Ierarhi din Iaşi a fost construită pe timpul lui Vasile Lupu între anii 1637-1640. Complexul medieval a găzduit, pe rând, o tipografie, o scoalã superioarã (colegiu), dotatã cu bibliotecã. Legenda spune că broderia exterioarã sculptatã în piatrã a fost acoperitã cu foitã de aur, iar turcii ar fi incendiat biserica pentru a recupera aurul ce acoperea pere?îi exteriori.
Un interes deosebit prezintã fosta trapezãrie (salã de mese) a mãnãstirii, cunoscutã sub numele de "Sala goticã". Aceasta se aseamãnã cu cea de la Mãnãstirea Dragomirna (Suceava). Mai multe detalii într-o postare viitoare
În aceastã bisericã sunt înmormântaţi Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cantemir şi Vasile Lupu, ctitorul mãnãstirii.
Legenda spune cã, dupã terminarea construcţiei, cãpetenia meşterilor, Marele Meşter (un fel de meşter Manole), ar fi fost fãcut dispãrut pentru a nu putea sã mai ridice în viitor o altã construcţie asemãnãtoare. Dupã 1989, o companie japonezã a oferit fonduri pentru renovarea şi consolidarea fundaţiei clãdirii în schimbul posibilităţii de a "copia" construcţia în vederea ridicãrii ei în insulele nipone.
26 decembrie 2020
În ciclul Legendele oraşului: Ţuţora port la Prut - XII-2020!
Apropierea imediată de târgul nostru Iaşi, cât şi aşezarea la un vechi vad al Prutului, a făcut ca unul din marile drumuri comerciale ale Moldovei medievale (“drumul moldovenesc”) să treacă pe la Ţuţora, pe malul râului, iar localitatea să primească rapid statutul de vamă.
Astfel, călătorul turc Evlia Celebi spune : “ Negustorii şi călătorii veniţi din oraşul Iaşi, cât şi cei ce se îndreaptă într-acolo, poposesc în acest orăşel. Deoarece localitatea se află pe malul râului Prut,– după un obicei din vechime, aici se percep toate plăţile vamale… În timpurile vechi, acest orăşel Ţuţora, a fost oraş portuar”. Ţuţora a fost cândva port. Se spune că undeva în amonte de acest loc (vezi foto), pe malul Prutului, se afla locaţia “La odãi” unde funcţionau antrepozitele. Tradiţia locală aminteşte de câteva gospodine din Ţuţora care s-au căsătorit cu… marinari, debarcaţi prin acele locuri.
25 decembrie 2020
24 decembrie 2020
22 decembrie 2020
Legendele Iaşului - Vasile Lupu si Copoul - XII-2020
Legenda spune că, în timpul unei invazii tătărăşti, soţia domnitorului Vasile Lupu, doamna Tudosca (Teodosia) a fugit în pădure şi s-a ascuns în scorbura unui copac. După alungarea duşmanilor, domnitorul şi-a căutat soţia şi a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, un ‘copoi’. Dealul unde se afla copacul l-a botezat Copou, iar pe locul refugiului Vasile Lupu a înălţat o biserică din piatră, botezată Sfinţii Atanasie şi Chiril şi închinata Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos. Biserica a fost zidită înainte de binecunoscută biserica „Trei Ierarhi”, principală ctitorie a voievodului.
Dar puţini ştiu că Vasile Lupu a captat apele pârâului Podgoria Copou şi a construit nişte bazine de apă din care se realiza alimentarea cu apă a oraşului. Ruine ale unuia din bazine poate fi văzut şi astăzi în Grădina Botanică din Dealul Copoului, la Iaşi.
20 decembrie 2020
“Zeiţele de la Isaiia” (Rãducãneni – Iași) , I-V-2014
În mai 2014 am vernisat alături de colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi o expoziţie cu numele “Muzee din Iaşi”. Cu siguranţă procesul de documentare şi fotografiere pentru o astfel de expoziţie îţi oferă multe satisfacţii. Am descoperit atunci Muzeul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi , care are o serie de colecţii Cucuteni cu valoare deosebită. Am văzut şi fotografiat atunci pentru prima dată Tezaurul botezat “Zeiţele de la Isaiia” (Rãducãneni – Iași). Înainte de a poposi la Muzeul Universităţii, tezaurul statuar a fost prezentat în cadrul unor mari muzee din România, precum și în expoziţii deosebite la Vatican, Lisabona, Londra, New York ş.a. Dar acum ne aflam în pandemie şi tezaurul este… acasă.
19 decembrie 2020
Comunitatea evreilor Iasi - fotografie, poate, unicã - V-2014
Am avut ocazia, acum 6 ani, să particip la un proiect foarte frumos, alături de colegii mei de la Clubul Fotografilor Iaşi. Proiectul a fost finalizat cu o expoziţie de fotografie, găzduita de către Centrul Comunitar Evreiesc din Iaşi. Am avut atunci ocazia să fotografiez şi să particip la un eveniment unic pentru istoria oraşului Iaşi. De ce unic!? Nu ai, în fiecare zi, prilejul să fotografiezi o sinagogă evreiască, una din cele mai vechi din tarã, aflată într-o perioadă de restaurare. Şi nu ai ocazia, în asemenea condiţii, să auzi un concert de muzică klezmer, alături de multe personalităţi ai comunităţii din Iaşi. Cu alte cuvinte, o fotografie aparte! Ce satisfacţie mai mare poţi să ai decât să fii autorul unei fotografii documentare de acest gen? O fotografie, poate unică?
