O zi la el m-a găzduit
Şi de-ale lumii mi-a vorbit
Şi de amor, şi de iubit
Şi când să plec, l-am întrebat
Ce dor ascuns l-a îndemnat
Să-şi ducă viaţă-ntre sihaştri
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaştri”...
Călugărul din vechiul schit
De-acelaşi dor a-nnebunit
Şi dintre-ai lui prieteni buni
L-au dus la casa de nebuni
L-am revăzut, l-am întrebat
Printre nebuni ce-a căutat
Eu îl ştiam printre sihaştri
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaştri”
Călugărul din vechiul schit
De-acelaşi dor a şi murit
Iar la mormânt, printre sihaştri
Plângeau amar doi ochi albaştri...
(„Călugărul din vechiul schit” – Traian Demetrescu)
