Bunã seara în seara lui Ajun - XII-2020

 

Legendele Iaşului - Vasile Lupu si Copoul - XII-2020

 Legenda spune că, în timpul unei invazii tătărăşti, soţia domnitorului Vasile Lupu, doamna Tudosca (Teodosia) a fugit în pădure şi s-a ascuns în scorbura unui copac. După alungarea duşmanilor, domnitorul şi-a căutat soţia şi a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, un ‘copoi’. Dealul unde se afla copacul l-a botezat Copou, iar pe locul refugiului Vasile Lupu a înălţat o biserică din piatră, botezată Sfinţii Atanasie şi Chiril şi închinata Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos. Biserica a fost zidită înainte de binecunoscută biserica „Trei Ierarhi”, principală ctitorie a voievodului.

Dar puţini ştiu că Vasile Lupu a captat apele pârâului Podgoria Copou şi a construit nişte bazine de apă din care se realiza alimentarea cu apă a oraşului. Ruine ale unuia din bazine poate fi văzut şi astăzi în Grădina Botanică din Dealul Copoului, la Iaşi.

 

 

“Zeiţele de la Isaiia” (Rãducãneni – Iași) , I-V-2014

 În mai 2014 am vernisat alături de colegii de la Clubul Fotografilor Iaşi o expoziţie cu numele “Muzee din Iaşi”. Cu siguranţă procesul de documentare şi fotografiere pentru o astfel de expoziţie îţi oferă multe  satisfacţii. Am descoperit atunci Muzeul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi , care are o serie de colecţii Cucuteni cu valoare deosebită. Am văzut şi fotografiat atunci pentru prima dată Tezaurul botezat “Zeiţele de la Isaiia” (Rãducãneni – Iași). Înainte de a poposi la Muzeul Universităţii, tezaurul statuar a fost prezentat în cadrul unor mari muzee din România, precum și în expoziţii deosebite  la Vatican, Lisabona, Londra, New York ş.a. Dar acum ne aflam în pandemie şi tezaurul este… acasă.

 

 

 

 

 

 

 

Texturi, placaje și pavaje ieșene - Iași, XII-2020

 

 

 

 

 

 

 

Comunitatea evreilor Iasi - fotografie, poate, unicã - V-2014

 Am avut ocazia, acum 6 ani, să particip la un proiect foarte frumos, alături de colegii mei de la Clubul Fotografilor Iaşi. Proiectul a fost finalizat cu o expoziţie de fotografie, găzduita de către Centrul Comunitar Evreiesc din Iaşi. Am avut atunci ocazia să fotografiez şi să particip la un eveniment unic pentru istoria oraşului Iaşi. De ce unic!? Nu ai, în fiecare zi, prilejul să fotografiezi o sinagogă evreiască, una din cele mai vechi din tarã, aflată într-o perioadă de restaurare. Şi nu ai ocazia, în asemenea condiţii, să auzi un concert de muzică klezmer, alături de multe personalităţi ai comunităţii din Iaşi. Cu alte cuvinte, o fotografie aparte! Ce satisfacţie mai mare poţi să ai decât să fii autorul unei fotografii documentare de acest gen? O fotografie, poate unică?

 

 

 

Acum un an, decembrie, joi - Iași, XII_2019