Un eventual viitor proiect - "Orașul fantomă" - Iași, 2021

 

Orașele subterane ale Turciei

În Cappadocia, au fost descoperite nu mai puţin de 37 de oraşe subterane dar, conform mărturiilor exista cel puţin 100.

Credincioşii creştini le-au extins pe cele vechi, au săpat altele noi, aşa cum şi-au săpat şi bisericile, cu mult timp urma, înainte ca religia lor să fie acceptată în cadrul Imperiului Roman. Apoi, când creştinismul a devenit religia oficială a Imperiului şi după căderea lui, a celui Bizantin, Capadocia a ajuns provincie de frontieră, relativ liniştită pe perioada conflictului cu Imperiul Sasanid, dar foarte importantă şi periclitata în timpul invazie arabe, când oraşele subterane şi-au arătat din nou importanţă practică, fiind modalităţi excelente de a proteja populaţia, bunurile ei, dar şi de a asigura loc de refugiu conducătorilor, atât politici cât şi religioşi.

Prima dată, oraşele subterane au fost menţionate prin anii 400 îH, de un mercenar grec, pe nume Xenophon, care a trecut prin zonă.

În  Cappadocia exista mai multe oraşe subterane deschise pentru turişti. Cele mai renumite sunt Kaymaklı, şi Derinkuyu. Se pare că orașele subterane au fost construite, sau mai bine zis săpate în perioade foarte diferite de timp.

În perioada imperiului Roman, locuitorii din zonă, acum creștini, au lărgit încăperile, adăugând capele și inscripții. În perioada bizantină orașele subterane au fost folosite de locuitori ca adăpost de protecție împotriva arabilor musulmani.

În secolul al 14-lea , oraşul a fost folosit de locuitori pentru a se proteja de incursiunile hoardelor mongole ale lui Timur Lenk.

Câți oameni puteau adăposti? Arheologii estimează că oraşul Kaymakli putea adăposti între 3500 și 5000 de oameni. Derinkuyu, de exemplu, putea adăposti până la 20 000 de oameni. Iar Kaymakli și Derinkuyu erau conectate prin tuneluri subterane lungi de zece km.

Ce se afla în orașele subterane? Cum erau organizate?

Pe lângă locuințe, un oraș precum Kaymakli avea stabilimente, depozite de alimente, pivnițe, depozite de vin, biserici, capele, bucătării. Deasemenea, se aflau canale de aerisire, hornuri, scări prin care se făcea legătura între niveluri.

De obicei nivelurile aveau un rol bine determinat. În Kaymakli, la primul nivel se adăposteau animalele, deoarece era foarte dificil ca acestea să fie coborâte la nivelurile inferioare. Urmau biserica, depozite de vin, făină, mălai, iar la ultimul nivel se găsea cimitirul.

 

 

 

 

 

 

 

De la țară - Vatra Moldoviței, VIII-2021

 

 

 

 

 

 

 

Istoria creștină a Anatoliei - Parcul Goreme (Cappadocia Turcia) - XI-2018

 Parcul Naţional Goreme este localizat în provincia Nevsehir din Anatolia Centrală (Turcia). Parcul este de fapt un muzeu în aer liber care reprezintă un complex monahal de mai multe biserici şi capele săpate în piatră. Denumirea Goreme înseamnă "nu ne puteţi vedea aici". Conform tradiţiei şi numelui locului, acum două milenii, creştinii au fugit din sud, către această zonă, pentru a se ascunde de persecuţia romanilor. De aceea bisericile creştine din Goreme şi Urgup, oraşul vecin, sunt considerate printre cele mai vechi din lume.

Se crede că primele semne ale activităţii monahale în valea Goreme din Turcia, datează din secolul al IV-lea, perioada în care, acţionând conform sfaturilor lui Vasile cel Mare, care era Episcop în Cezareea, mici comunităţi au început să locuiască în celulele săpate în piatră. Mai târziu, pentru a putea rezista incursiunilor tot mai dese ale arabilor, localnicii au început să se adune împreună în sate şi oraşe subterane, dintre care amintim Derinkuyu şi Kaymakli, care serveau drept locuri de refugiu.

 

 

 

Variațiuni zoo-botanice - Iași, IV-2021

 

 

 

 

 

 

 

 

Minimalism și... geometrie - Iași, IV-2021

 

Trântori, muncitori și proletari - Iași, IV-2021

 

 

 

 

 

 

Catedrala Selime (Cappadocia-Turcia) - XI-2018

 Catedrala Selime se află în localitatea Selime situată la 25 km distanță de oraşul antic Aksaray (Colonia). Catedrala are două nivele și este considerată cea mai mare catedrală din Capadocia. Ca și canionul Ilhara este parte din istoria creștinã a Anatoliei Centrale . Catedrala Selime a fost construitã (sãpată) în secolele VIII și IX. A fost o mãnãstire/bazilică/cetate primitoare pentru toţi cei care au trecut pe aici: hitiți, asirieni, perși, romani, bizantini precum și pentru selciugi și otomani. Primele picturi în frescă au fost realizate începând cu secolul X, dar astãzi acestea nu mai sunt vizibile. Douã din ele sunt renumite ca fiind printre primele picturi murale creştine : Înãlțarea lui Isus la cer și o frescă cu Fecioara Maria.

Există numeroase încăperi legate prin tunele. Catedrala este imensă, iar în stâncă mai sunt săpate biserici, o bucătărie, școala, diferite încăperi pentru evenimente, chiliile călugărilor şi grajduri pentru animale. Există curți interioare, terase şi locuri de belvedere. Se spune că mulți clerici de frunte au fost educați aici. Unul din aceştia a fost Sfântul Grigore Teologul.